Comorile ascunse ale Dobrogei ~ part.I ~ Bujorii din Dobrogea

Multe locuri minunate sunt în Dobrogea;unele dintre ele cunoscute sau mai puţin cunoscute,poate doar de oamenii locului sau de unii care le place să "bântuie" pe unde nu prea calcă picior de om.Iată că paşii m-au purtat spre asemenea locuri de vis,pe care vreau să vi le arăt şi vouă.Deci să încep cu micul meu periplu dobrogean:

Dealul Bacşişului ~Rezervaţia naturală Dealul Bujorului

Pe Valea Topologului

Spre satul Atmagea

Numele satului Atmagea este de origine turcă şi ar deriva de la cuvântul at care înseamnă cal (de la calul mic şi iute dobrogean) sau de la cuvintele atma-ge care înseamnă şoim (probabil de la numărul mare de păsări răpitoare care se află în această zonă)

La ieşirea din localitatea Atmagea,se face un drum de pământ care duce spre această rezervaţie "Dealul Bujorul".

Privelişti ameţitor de frumoase ce încântă ochii...

De jur împrejur doar Dobrogea parfumată şi înmiresmată

Vremea este minunată iar parfumul florilor de rapiţă e îmbătător atât pentru noi cât şi pentru mulţimea de insecte ce zburdă voioase din floare în floare...

Chiar de aici se vede "cuşma" dragului meu munte Consul

Cu un zoom mai larg...

Şi o ţinem pe drumul ăsta până la capătul lui...

La capătul drumului dăm de o mică poieniţă

Aici,am dat peste o adevărată lizieră de mojdrean înflorit

Parfumul florii de mojdrean se aseamănă mult cu cel de iasomie.O adevărată "feerie" de parfumuri plutea în aer...

Însoţitorii mei au rămas în această poieniţă foarte încântaţi de frumuseţea locului,iar eu am pornit singură (!) la pas pe această cărare,în căutare faimoşilor bujori dobrogeni

De sus "admira" piveliştea un vultur

Rezervaţia naturală Dealul Bujorului se întinde cam pe 60 de ha.Obiectul principal al acestei rezervaţii îl reprezintă Bujorul Dobrogean (Paeonia Peregrina) care face parte din lista roşie al plantelor superioare din România.Este o specie rară şi pe cale de dispariţie,considerată monument al naturii şi ocrotită de lege.Această rezervaţie conservă de asemenea o zonă de pădure submediteraneeană cu speciile ei caracteristice.

Pe cărare m-au întâmpinat o mulţime de flori

Frăguţe înflorite...

Un bujorel de stepă cam sfios...

Gândăcelul ăsta fălos seamănă cu un hipopotam :)

Iar acesta pare tare îndrăgostit de firul lui de floare.Nu ştiu ce nume poartă dar,îmi place că are desenată o inimioară pe ceafă...Ce mai! un adevărat "Romeo" printre gândăcei.

Cărarea coboară uşor la vale spre pădure...

Pe aici mă întâmpină stejarii...

O graţioasă zambilă de pădure...

Spice ciufulite de Rogoz...

Flori albastre de Mărgeluşe

O "armură" uitată de o Cicadă...

O tufă de Umbra Iepurelui (Asparagus Tenuifolius)

Din pădure se aude un fel lătrat însoţit de un scheunat...am zis că or fi nişte câini de pe la vreo stână

Şi iată că am întâlnit-o şi pe frumoasa pădurii :Orhideea dobrogeană (Orchis Purpurea)

Are un parfum tare plăcut

O floricică de Chipăruş...

Ciupercuţele astea parcă ar fi chifle :)

Dinspre copăcelul ăsta de mică înălţime,se auzeau ciripituri. Mi-a atras atenţia un cuib...

Păsărica stătea nemişcată dar îmi urmărea toate gesturile.Până la urmă a zburat din cuib speriată de prezenţa mea,pe o altă ramură a unui copac învecinat,încercând să îmi distragă atenţia de la cuibul ei ciripind agitată

În cuib patru puiuţi micuţi şi golaşi

Tare mult aş fi vrut să le dau pupici,dar nu i-am atins nicicum pentru că asta ar fi însemnat ca mirosul meu să rămână pe puişori,iar mămica i-ar fi putut părăsi.Cam aşa se întâmplă la păsările sălbatice...

Drumul iese într-o poiană,dar aici m-am oprit dezamăgită un pic că nu am găsit niciun bujor,aşa că am început să fac cale întoarsă,dar nu tot pe cărarea pe care am venit,ci luând-o pe lîngă ea ,urcând uşor spre deal.

Şi bine am făcut că am luat-o pe aici: am găsit bujorii!

Frumoşii bujori dobrogeni.Unii erau încă îmbobociţi iar alţii în plină floare

Ciorchini de floare...

Frumosul Bujor Dobrogean (Paeonia Peregrina)

Are un parfum deosebit

Nu este singurul loc unde l-am întâlnit în Dobrogea,dar cu timpul acesta a început să fie tot mai rar.Pe vremuri,această floare era mult mai răspândită iar în unele zone din Dobrogea chiar se sărbătorea această floare cu numele de "Ziua Bujorului" .

Dinspre pădure se auzeau tot mai aproape un fel de lătraturi urmate de urlete ascuţite şi prelungi Un timp,cât am stat să pozez bujorii,am iscodit să văd de unde veneau lătraturile acum însoţite şi de mârâieli şi un fel de scheunat.M-am înarmat cu un retevei de creangă mai groasă şi am aşteptat în linişte tot uitându-mă prin binoclu.Jos în pădure erau doi şacali care m-au urmărit probabil pe lângă cărare.Nu prea se arătau,mai mult mă iscodeau din tufişuri foarte atenţi la mişcările mele.De câte ori lăsam binoclul jos încercând să le fac o poză,se retrăgeau.O cam băgase-m pe mânecă pentru că nu ştiam dacă atacă omul sau nu...Nu sunt mari,seamănă mult cu vulpea numai că au blana sură şi coada mai scurtă.Aşa că mi-am luat inima în dinţi (şi reteveiul !) şi am pornit din nou la drum gândindu-mă că şi lor le este frică de mine cum îmi este şi mie de ei...şi sunt tare norocoasă că i-am văzut :D

De acolo mă pândeau

Dealurile Bacşişului...Cel mai înalt vârf are 318 m înălţime.

Drumul înapoi l-am făcut numai pe sus pe coasta dealului ocolind cărarea din pădure pe care venisem.

Şi pe aici găsesc o mulţime de flori...

O poieniţă cu Brebenoc

O tufă de Ruşcuţă...

O altă poieniţă cu Colilie...

Dihăniile nu s-au mai arătat şi nici nu le-am mai auzit,în schimb m-au făcut să mă uit înapoi la fiecare pas :D
Nu poţi să ştii ce se ascunde în mintea unui animal sălbatic...